Printre genele zorilor de zi
Irişi de lumină se-arată, timid
Se strecoară-n taină, până ce cuprind
Florile, grădina, strugurii din vii
Și, pe la amiază, cerul maiestuos
Scoate pălăria, o așează jos
Scărpinându -și barba, stropii repezi curg
Prin poieni, la vale, ocolesc un rug
Iar pe la chindii, soarele șăgalnic
Închizând oblonul pleacă ostenit
Plăpumioara nopții învelindu-l, tainic
Scoate la iveală diamantul ei
Luna ! ce-i șoptește :"ce mult te-am iubit"...
Cerul înflorește în mii de scântei
Mantia-i tivită cu argint, sclipind
Irişi de lumină...arată timid.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc din suflet, Andrei ! Cuvintele tale sunt frumoase ca o zi de sărbătoare pentru mine !
mirimirela (autor)
luni, 24 august 2015
Imi place mult poezia ta, am admirat peisajul imprimat de tine ca un abtibild pe tricoul sufletului! Minunat!
andreionthepoetry
duminică, 23 august 2015
Lumina care se arată în zori, Aurel, este comparată cu niște iriși timizi. . Eu îți mulțumesc ție pentru lectură.
mirimirela (autor)
duminică, 23 august 2015
Irișii tăi sunt timizi Mirela? romantice versuri . Mulțumesc.
ALapis
sâmbătă, 22 august 2015
Mulțumesc Sorin, și eu drag de dragul tău !
Mulțumesc Andrei, eu mă bucur infinit mai mult !
mirimirela (autor)
sâmbătă, 22 august 2015
Frumos Mirimirela , asa cum ne inveti sa citim atat de placut!
stomff
sâmbătă, 22 august 2015
Un poem care imi este drag sa-l recitesc.
sorin
sâmbătă, 22 august 2015