- Te sărut pe frunte ca să poți dormi
- Te sărut pe suflet să mă poți iubi
- Îți sărut obrajii ca să nu mă uiți
- Eu îți sărut ochii-amândoi-cuminți
De când te-aștept ! Pe unde te-ai pierdut ?
Ce timp anost, ce trist, ce timp durut !
S-a spart în cioburi noaptea de april,
M-am înecat în lacrimi de copil
Mărgeaua albastră aleargă pe-orbită
Crește ca pâinea din aluatul dospit
Aș vrea s-o întreb : " oare ești obosită ?
Mi-e teamă, fetiță, că ai îmbătrânit.
Eu sunt rănită de un sloi de gheață
Ce varsă roșu pe zăpezi pustii
Azi, zâmbetul tău nu mă mai răsfață
Și-s îngropați în tină mugurii.
Mă doare frunza de mesteacăn
Ce plânge lacrimi peste gard,
Îmi fac din amintire leagăn
Și ochii mari sub frunte, ard.
Printre nouri și fantasme
Se deșiră-un vis păgân
Nu-s povești și nu sunt basme
E un vis de om nebun.
Nu mai aud colindători la geam
Doar viscolul bate prin mine
Haină, iarna mi-a luat tot ce-aveam
Și mă pierd pe cărări străine.
- Iubire, mi-e frig
Gândul mi-a-nghetat.
- Degeaba te strig,
M-ai abandonat.
Plânge încet cerul
-Întărind misterul-
Cu chemări de dor.
În ceața care tremură pe lac,
În frunza ce foșneşte-n crâng
Și-n umbrele-nserării, în amurg
Tot freamătă un pitpalac