În ploaia de lumini când m-am scăldat
Tu m-ai privit cu ochi de primăvară
Și peste mine flori s-au scuturat
Și-un vânticel subțire ca o sfoară.
Un fir de iarbă legănat de ceruri
Cânta un lied la un pian funebru
Îmbrățișat în zori de două ieruri
Pictate de un grămătic celebru.
Te-ai ascuns
între ziuă și noapte
Te-ai ascuns
între soare și lună
Când cu privirile mă tulburi
În zorii zilei despletite
Se mișcă apele în volburi
Și-n noi, cuvinte nerostite.
Prea devreme s-a făcut întuneric
Prea devreme lumina s-a stins,
Nebunul meu frumos și himeric,
Pentru noi, soarele a apus.
Se zbat în vânt bucăți de fustă rupte
Din catifeaua trandafirilor sălbatici,
Se umple de miresme parfumate
Noaptea, prin draperii de nori plutind molatici.
Au înflorit zambilele albastre
În curtea cu pământ bătătorit,
Se leagănă mirate în ferestre
Și-n umbra unui cer cositorit.
Bat amintirile din aripi
Acum, în seara de Ajun
Pornit-au cu colinda îngeri
Pe-un evantai din flori de prun.
Precum ostașul răzvrătit
E viscolul ce bate-afară
Și stelele părând că zboară
Pe după dealuri s-au pitit
- Te sărut pe frunte ca să poți dormi
- Te sărut pe suflet să mă poți iubi
- Îți sărut obrajii ca să nu mă uiți
- Eu îți sărut ochii-amândoi-cuminți