6-6 - misionara
Poezie adăugată de: dorina neculce

    sâmbătă, 08 august 2015

cerul transpiră
norii se-ndeasă
peisaj zidit
sub mâna lui Dumnezeu
întindem cenuşa
îi va fi sete îmi zic sigur
îi va fi gândesc
acoperind pământul
cu palma zorilor
petale desprinse
din umbre
îmi bat în fereastră
femeia asta n-a murit
femeia asta
iese
în fiecare seară
îşi ţese aripi
încearcă să zugrăvească cerul
în ascuns cu
degetele mele
amestecă nisipul
zarurile îşi ciocnesc metalic
trupurile sparte-o simfonie a oglinzilor stricate-
!!!şase-şase
iar am câştigat Doamne
singurătate prea lesne
te iert şi mă găseşti
îi va fi sete îmi zic şi
îi va fi noapte
o noapte oarbă
cu mâini legate
..........................................
într-o muţenie strânsă
geamătul prumcului
lăsat să-mbătrânească
prin umbra nucului legat



vezi mai multe poezii de: dorina neculce




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dorina, am trecut să-mi şterg comentariul gândind că ai revizuit greşeala dar, "Doamne", la cine te referi... la... satan sau... Dumnezeu căci, şi satana este... "Domn", dar nu... "Curat"... sfânt ci... ne... sfânt... ne... curat.

Mulţumesc.
pavalachepaul
duminică, 16 august 2015


sper sa nu fie luat, gestul meu, ca o aroganta, dar aceasta e structura finala a poeziei si nu o pot schimba. toate cele bune!
dorina neculce (autor)
marți, 11 august 2015


Dorina, îmi pari cunoscută de undeva deci, nu eşti la primele poezii religioase. Modifică te rog din suflet... cu literă mare... "Domnul", iar eu vin şi şterg acest comentariu... te-ai grăbit, ai geşit... te-am iertat... şi-altădat, scrii atent şi... prudent, da?

Mulţumesc.
pavalachepaul
sâmbătă, 08 august 2015