Sus, în orașul efebilor,
Pan suferindul - sus
ploile scot
ochii verzi ai copacilor.
Dansul lichid, șerpuit
umblă prin ochii bolnavului -
trupuri mereu mai albastre
și biciuie carnea.
Și din fiece fluier al naiului
ies uriașe omizi - dar nici una
nu-și mai întoarce spre dânsul
unicul ochi.
vezi mai multe poezii de: A. E. Baconsky