Trec, seara, prin pădure scamatori
Și trag micuții cai trăsuri ciudate,
În albul șes apar pictate sate.
Comori de aur sunt ascunse-n nori.
Vino, prietenă, pe fruntea-mi, seară,
Prin țarini verzi de catifea trecând.
Fac semn și sălciile, festiv și blând;
Pe crengi șoptesc voci îndrăgite iară.
Prietena care fluturând flori verzi
Se joacă-n lunare grădini –
O, cum arde după gardul de tisă!
Gură de aur care mi-atinge buzele,
Albe și albastre flori
Ies senine din pământ.
Țese-argint amurgul blând,
Blând pustiu, călduți fiori.
Strigăt de faun prin scântei o ia haihui,
Lumini în parcuri spumegă-n cascade,
Metalici aburi scaldă-arcade
De oțel și-orașu-aleargă-n jurul soarelui.
Îngeri pictați păzesc altare; umbră
Și calm; și rază din priviri albastre.
Trist șovăie în gol făpturi sihastre.
Fum de tămâie și leșie sumbră.
Din crengi mijind, pe roșii sfere cade
Ninsoarea lungă lin și-ntunecat.
Cu preot e condus un mort bărbat.
Și pline-s nopțile de mascarade.
Vântul ce vârfuri de purpură mișcă ușor
E-al Domnului suflu venind și plecând ne-ncetat.
În fața pădurii stă, negru, un sat;
Trei umbre-s întinse pe-ogor.
În lupte și pustiu – orgie sumbră,
Pe ora ta-i stăpân Saturn.
Sub neagre tuia rătăcind,
Eva plină de răni se duce.
Soarele strălucește violet,
În depărtări înghițit deja.
Seara sub arcuri
Un vin nou merge;