La cea casă mare
Cu ferești în soare,
Multe buți de toate
Se lovesc în coate,
Sub cel păr mare din sat
Zace Donciul pe un pat;
Nouă ani și jumătate
De când zace el pe spate!
La Brăila-n vale
septe bolozale
și șepte sandale
Descarc la zamboale
Pe luciul Dunării,
La scursurile gârlei,
La cotitura mării,
Ian că se zărea plutind,
Jos, pe malul Prutului,
La casele Vâlcului,
Vâlcul bea, se veselește,
Cu trei fete se-ndrăgește,
Plecat-au în zori
Trei surori la flori.
Sora cea mai mare
S-a dus înspre mare,
Sus, în vârf de brăduleț,
S-a oprit un șoimuleț,
El se uita drept în soare
Tot mișcând din aripioare.
I
Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o pruncă ș-un voinic,
La mijlocul drumului,
La puțul porumbului
Văzui floarea câmpului,
Dar nu-i floarea câmpului,
Umblă, frate, mândrul soare,
Umblă, frate, să se-nsoare
Nouă ai