Am spus: „Mesia s-a născut!
Uitați-vă spre empireu
Cum cad speranțe pe pământ,
În boabe mici de curcubeu.
’Și-apleacă fruntea Dumnezeu,
Plângând în taină Pruncul Sfânt,
De nașterea ce L-a durut,
De viața grea ce-a început…”
Iar magii-au spus ca-ntr-un descânt:
— Adevărat că s-a născut!
Am spus: „Vai, Mielu-I condamnat,
Se mută Templul la Calvar
Și crucea plânge pe altar!”
Și-atunci un cui hidos, murdar,
Chemând ciocanul ce-a lovit
În mâna mea s-au așezat,
Unite cu al meu păcat;
Și-o șoaptă pieptul mi-a zdrobit:
— Adevărat, e condamnat!
Am spus: „Hristos a înviat!”
Și am văzut cum curge ura
Din haitele de vulpi viclene.
Dar cine să închidă gura
Acelor ce-au primit tortura
Privind spre ceruri din arene?!
„De ce muriți?” am întrebat
Și mi-au răspuns cu glas curat
Mii, zeci de mii de Magdalene:
— Adevărat, a înviat!
vezi mai multe poezii de: Vimara