Vezi varianta desktop a site-ului
Am spus: „Mesia s-a născut! Uitați-vă spre empireu Cum cad speranțe pe pământ, În boabe mici de curcubeu.
DIMINEŢI DE CEAŢĂ Când mie nu mi-e teamă, nici ţie nu ţi-e milă
ZĂPADA MAGNOLIEI ALEXANDRA FIRIŢĂ
Foșnesc pădurile - îndoliate - cu amintiri din vremi arzând tămâi, și nalții brazi, cu cetini vânturate, își tot preling murirea-n ochii lui,
Mică Românie lovită de soartă, Ai ținut piept tare,la atâți vrăjmași. Dar spre Cer privești și întrebi în șoaptă: -"Doamne Sfânt,acuma,oare cui mă lași?"
Ca un pionier rămas fără putere Adeseori bat câmpii cu dorul meu vioi Trezit de-aroma rece a gândului de joi Îmi beau cafeaua plină de durere
Crepuscul Pe străduţele pustii, noaptea-şi caută lumina,
Conturul nostru, uitat de mare Lasă slove pentru soare: Un pas la dreapta, unul înapoi În ceas de amurg pășim noi doi.
! Sfert de veac n-am avut. Notarul, discount, mi-o făcut.
E verde covorul ce-l flutură iarba, Din flori e țesută azi iia ta toată, Parfumuri adie din sânu-ți de fată, Afară ne chemi , dezvelindu-ți podoaba.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2025 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.