Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXCI

Am spus: „Mesia s-a născut!
Uitați-vă spre empireu
Cum cad speranțe pe pământ,
În boabe mici de curcubeu.

DIMINEŢI DE CEAŢĂ


Când mie nu mi-e teamă, nici ţie nu ţi-e milă

ZĂPADA MAGNOLIEI

ALEXANDRA FIRIŢĂ

Foșnesc pădurile - îndoliate -
cu amintiri din vremi arzând tămâi,
și nalții brazi, cu cetini vânturate,
își tot preling murirea-n ochii lui,

Mică Românie lovită de soartă,
Ai ținut piept tare,la atâți vrăjmași.
Dar spre Cer privești și întrebi în șoaptă:
-"Doamne Sfânt,acuma,oare cui mă lași?"

Ca un pionier rămas fără putere
Adeseori bat câmpii cu dorul meu vioi
Trezit de-aroma rece a gândului de joi
Îmi beau cafeaua plină de durere

Crepuscul

Pe străduţele pustii,
noaptea-şi caută lumina,

Conturul nostru, uitat de mare
Lasă slove pentru soare:
Un pas la dreapta, unul înapoi
În ceas de amurg pășim noi doi.

!
Sfert de veac n-am avut.
Notarul, discount,
mi-o făcut.

E verde covorul ce-l flutură iarba,
Din flori e țesută azi iia ta toată,
Parfumuri adie din sânu-ți de fată,
Afară ne chemi , dezvelindu-ți podoaba.