Cine, Dumnezeu Sfântul, spune că greșeala învață?
Doar stă cu palmele-n sân
și privește
cum omul calcă iarăși în același vad,
ca și cum pașii lui n-ar ști de ieri,
ca și cum n-ar mai ține minte
monumentalitatea absurdă a lipsei de echilibru.
Greșeala…
Poate conține justificarea alegerii?
Parcă plouă când e liniște prea multă
între zidurile ruinelor interioare.
A opta oară plouă la fel,
cu forme fragile ale unor gesturi neînțelese,
obositoare,
repetate.
Poate nesfârșit repetate.
De ce se-ntoarce ploaia greșelii
să atingă din nou ceea ce a ruinat?
Joc fără logică
al unui "niciodată" mincinos,
trombonit și etalat conștient,
până când ziua te prinde
cu aceeași decizie în palme,
înfășurată altfel,
cu alt chip, altă voce,
același deznodământ.
Când a opta oară plouă la fel,
cineva, acolo sus, își bate joc de întreaga scenă a vieții,
ca un regizor de improvizații.
Ești chiar tu...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.