O, mamă, prea grăbită ai plecat,
Măcar o oră să fi așteptat,
S-ajung la tine, mâna să ți-o țin,
Să-ți spun adio, să-mi zâmbești puțin.
Dar poate-o oră ar fi fost prea mult
Când sufletul simțea acel tumult
De-a se înălța spre cerul infinit...
Și-mi pare rău că nu te-am mai găsit.
Mi-e dor de tine, a trecut un an,
Speram să vii înapoi, dar e în van,
N-o să te întorci și poate că-i firesc,
Dar vreau să știi că încă te iubesc,
Și că din chipul tău blând și senin,
Eu mi-am făcut icoană să mă închin.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.