Vezi varianta desktop a site-ului
Din mersul căruţei, Umbra bunicului. Timpul scârţâie.
În beznă, rogojina o simt de piatră - Fereastra în genune pare a fi O muză, ce prin secole de daltă Cazne mă obligă a privi.
MĂ ÎMPRESOARĂ TOAMNA de Marian Florentin Ursu
Mi s-au fracturat visele sub greutatea unui prezent ciobit în care iluzia întregului își întinde aripile
Aș vrea să- întreb un răsărit De ce se zbate- n infinit Mereu, mereu și nu renunță Să-învârtă roți de la căruță?
Îmi agravez nașterea puțin câte puțin Costel Zăgan, Universuri paralele
O, mamă, prea grăbită ai plecat, Măcar o oră să fi așteptat, S-ajung la tine, mâna să ți-o țin, Să-ți spun adio, să-mi zâmbești puțin.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.