Stai! a stigat un om cu a sa voce,
lasă-mă să plec din sclavie
am în sânge libertate
dorul evadărilor degrabă,
gravă
-nu pot a spus o altă voce
sunt toată statică, ataşată
fidelă, loială, profund
tremurată
- coborâţi ! veni de sus a treia voce,
mi-e scârbă de voi
călători fără iubire
timpul vostru, spuse, trece
cu vocea obosită, rece
- au coborât ruşinate vocile două
pe scări de sunete,
ea avea rochie nouă
special pentru el
corb orb ce se rotea
în volte ameţite
sub cer şi nori
ţipete răguşite
vezi mai multe poezii de: Adrian Grauenfels
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Este o mediatie foarte frumoasa , felicitari , mi-a placut mult sa o citesc.
traian
marți, 23 februarie 2016
Felicitări şi din partea mea .
La primul vers lipseşte un r...
Vă aştept cu drag!
Adina Speranta
luni, 22 februarie 2016
imi place cum scrii,te mai astept.
mihaela.sandu
luni, 22 februarie 2016
Superbă imaginea de la începutul poeziei !
irimia s.
luni, 22 februarie 2016