Atâta maiestate spre zenituri
Au florile de colț pe steiul glastră,
Mir pune Dumnezeu din infinituri,
Un fulg în zbor, o pasăre sihastră.
Covor de absolut, dalb zarafirul
Se învălește cu tăceri de gheață,
Catifelat veșmânt peste porfirul
Ascuns vălătucirilor de ceață.
Pe jilț de stâncă odihnește vântul,
Să neclintească oglindiri astrale,
Splendoarea creionează necuvântul,
Redefinind alpine agorale.
Ecoul mut îi e naturii psaltul,
Vibrează liniștea sfințind înaltul.
Volumul PASTELURI CAPTIVE (în sonet)
Editura CORESI, iunie 2026
Partea I. GENEZĂ
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.