Această dimineață se aprinde
Din apele fântânilor adânci,
Din stelele pierdute printre stânci,
Din voalul dens al negurii plutinde
Și se aude încolțind pământul,
Cu dor de pâine-n firave tulpini,
Umplute cu arome și lumini,
Să le-ntețească, prin senin, avântul.
Au năvălit din muguri hoarde albe,
Sălbatice aripi de heruvimi
Cu drumu-nzăpezit spre înălțimi
Și-atuncea cad, să pună ierbii salbe.
E-un suflu nou, de primăvară vie,
Pornit înfloritor în depărtări.
Un vuiet cosmic trece peste zări,
Cu rezonante șoapte de stihie:
Se-ntorc pe ceruri cântecele toate,
Cu vocile muiate în azur.
Și-așa, în zbor, cu vântul împrejur,
Par lungi săgeți înfipte-n vastitate.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.