Să fie poezia o ne-nțeleasă cale
de-a fi asemeni celui ce înțeles nu are?
Mă rog să fiu ca vântul, să-mbrățisez pădurea
și frate omul, iarăși, să fie cu natura,
cuvântul să renască a dragoste, a dor,
să fie doar poetul prin lume călător,
lipsiți de orice rele, păcatele s-or pierde,
pământul va renaște, de astă dată verde,
deschisă e fereastra spre bezna de afară,
ci noi, lumina noastră s-o facem să răsară,
nu doar cuvântul este atotcuprinzător,
la fel ca și poetul, el este muritor
de nu cuprinde-n sine o ardere firească
prin care universul începe să vorbească
precum vorbit-au alții, și totuși, diferit ,
aceasta este calea lipsită de sfârșit,
această contopire cu Tot, cu timp , cu moarte,
cu viata și natura din care suntem parte,
acesta este drumul neînțeles pe care
a scrie poezie e marea evadare.
adina v.
20.03.2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Inițial am pus sub o altă formă, apoi am ajustat rândurile :))
Poetul este acela care creează un sentiment în cititor printr-o exprimare poetică.
Mulțumesc pentru popas, domnule Lican :)
Adina Speranta (autor)
sâmbătă, 30 martie 2019