Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...
Şi am să plâng atunci
Când inima zâmbeşte
Înfiorată de al sufletului tău
Sărut...
15.03.2013 ....prima mea poezie...
Scrisă fără a-mi căuta cuvintele , dintr-o pornire interioară firească ...este poezia care mă reprezintă .
Adina Velcea - născută în București, stabilită din anul 2002 în Grecia.
Apariții literare:
- antologia Simbioze Lirice 14 , editura Anamarol anul 2015
- antologia Simbioze Lirice 16 , editura Anamarol, anul 2015
- Revista Poezia numărul 2 (80), vară 2017, revistă trimestrială, format carte, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- POEZIA revistă de cultură poetică nr. 1 (83)/ primăvară, 2018, editura: Fundația Poezia
- antologia gogyohka Traiectorii fragile, editura Grinta, Cluj Napoca, anul 2018
- Revista POEZIA nr.4, Iarnă 2018, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- antologia Carmen XXV, editura Anamarol, anul 2018
- revista Poema, editura Izvorul Cuvântului, anul 2018
- antologia haiku Poeme pe o frunză, Editura Art Creativ, anul 2018
- Revista Poezia numărul 1, ediție primăvară 2019, revistă trimestrială, format carte, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- antologia Labirinturi, editura Salonul Literar, anul 2019
- revista haiku din Tokyo, ediția mai, 2019
Din anul 2017, realizatoare de emisiuni dedicate poeziei, la postul de radio online Poema.
Crez poetic: Poezia stabilește legătura vitală cu țara mea, permițându-mi să explorez în continuare frumusețea ascunsă a limbii române.
Îți mai acord o ultimă speranță
pe eșafodul verii ce-a trecut.
să eclozeze scoici o altă viață
cu trup imaculat de început.
elidă
Acolo, în amurgul unei veri s-a destrămat tic-tacul de-altădată,
Păienjenișul clipelor a prins neizvorâta lacrimă curată.
ar fi fost de neînțeles acceptul unui greiere la continua corvoadă
impusă de toamna cu zăbrele ruginii
dacă saltul verii are ceva mirific
Din tine a rămas doar o baladă,
te știu doar eu sau prea puțini,
prin negura de timp nu pot să vadă
cei rătăciți printre străini.
În goana cerbilor de fum prin lăstărișul adormit
Se-aude foșnetul marin al scoicilor ce-au răsărit.
Pe sub arcada luminată de pitorescul ochi de foc
m-am mutat în casa de la marginea cerului
apostolii zâmbesc
ce a fost vestit s-a împlinit
aici este întoarcerea amânată de semnalele întrerupte ale celulalelor
A decăzut umanitatea sub coaja de noroi uscat,
din borta-ntunecată scoate ce-i mai urât și viciat.
fără un țel, făpturi plăpânde au rătăcit drumul cel drept
și-ntemnițate-n întuneric, cu haosul ascuns în piept,
Își rupe luna cornul într-o baltă,
un curcubeu înghite azi nămol,
se-aude prin păduri urlând o haită
spre carnea unui cer de stele gol.
Privisem fascinată cum raza de lumină
prinsese orizontul în palma ei de foc,
plângea în cer o rană cu lacrimă sanguină
prinzând în brațe norii, strângându-i de mijloc.
a rupt din mine insomnia
ultimul rest de realitate
viața?
o poezie cu verbe la gerunziu