Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...
Şi am să plâng atunci
Când inima zâmbeşte
Înfiorată de al sufletului tău
Sărut...
15.03.2013 ....prima mea poezie...
Scrisă fără a-mi căuta cuvintele , dintr-o pornire interioară firească ...este poezia care mă reprezintă .
Adina Velcea - născută în București, stabilită din anul 2002 în Grecia.
Apariții literare:
- antologia Simbioze Lirice 14 , editura Anamarol anul 2015
- antologia Simbioze Lirice 16 , editura Anamarol, anul 2015
- Revista Poezia numărul 2 (80), vară 2017, revistă trimestrială, format carte, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- POEZIA revistă de cultură poetică nr. 1 (83)/ primăvară, 2018, editura: Fundația Poezia
- antologia gogyohka Traiectorii fragile, editura Grinta, Cluj Napoca, anul 2018
- Revista POEZIA nr.4, Iarnă 2018, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- antologia Carmen XXV, editura Anamarol, anul 2018
- revista Poema, editura Izvorul Cuvântului, anul 2018
- antologia haiku Poeme pe o frunză, Editura Art Creativ, anul 2018
- Revista Poezia numărul 1, ediție primăvară 2019, revistă trimestrială, format carte, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- antologia Labirinturi, editura Salonul Literar, anul 2019
- revista haiku din Tokyo, ediția mai, 2019
Din anul 2017, realizatoare de emisiuni dedicate poeziei, la postul de radio online Poema.
Crez poetic: Poezia stabilește legătura vitală cu țara mea, permițându-mi să explorez în continuare frumusețea ascunsă a limbii române.
Din soioasele lături azvârlite-n balta sorții
unde viermii nasc duhoarea răspândind-o pân la cer,
ca o plagă se întinde, arătându-și limba, colții,
o dihanie cu guler, prin deșeul menajer.
prima mea carte am să v-o arunc în față
s-o călcați în picioare
fără ca înainte s-o fi citit
în ea o să urle un lup
S-a stins și ultima speranță,
greu este drumul prin calvar,
apare-un demon ce se-agață
de cartea ruptă de tipar.
în palmă pulsa o inimă albastră
încet ca o rugă uitată
și nu știu cum
dintr-odată
și totuși teancul acela de cărți
stă de o săptămână neatins
în timp ce atâția cumpărători ies mulțumiți
cu pachete colorate în brațe
astăzi am murit pentru alții
în orașul cuprins de întuneric
m-a înghitit umbra iernii murdare
pe trotuare se sparg globule verzi
Pe marginea albastră a unui cer bolnav
planează rândunica, precum o stalactită,
sub geana unui soare cu zâmbetul concav
stă ziua despletită, de drumuri obosită.
și dacă este un strigăt lasă-l
să zboare
colorează-i cerul cu fiecare bătaie a inimii
pentru că el este poezia începutului tău
într-o zi însorită am desenat un om pe asfalt
iar lângă el un câine fără zgardă
lătratul lui abia se auzea
prin zgomotul infernal și scrâșnetul de roți
în inima oricui este totul
și câteodată nimic
când acest nimic înghite totul
lumea dispare