Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...
Şi am să plâng atunci
Când inima zâmbeşte
Înfiorată de al sufletului tău
Sărut...
15.03.2013 ....prima mea poezie...
Scrisă fără a-mi căuta cuvintele , dintr-o pornire interioară firească ...este poezia care mă reprezintă .
Adina Velcea - născută în București, stabilită din anul 2002 în Grecia.
Apariții literare:
- antologia Simbioze Lirice 14 , editura Anamarol anul 2015
- antologia Simbioze Lirice 16 , editura Anamarol, anul 2015
- Revista Poezia numărul 2 (80), vară 2017, revistă trimestrială, format carte, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- POEZIA revistă de cultură poetică nr. 1 (83)/ primăvară, 2018, editura: Fundația Poezia
- antologia gogyohka Traiectorii fragile, editura Grinta, Cluj Napoca, anul 2018
- Revista POEZIA nr.4, Iarnă 2018, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- antologia Carmen XXV, editura Anamarol, anul 2018
- revista Poema, editura Izvorul Cuvântului, anul 2018
- antologia haiku Poeme pe o frunză, Editura Art Creativ, anul 2018
- Revista Poezia numărul 1, ediție primăvară 2019, revistă trimestrială, format carte, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- antologia Labirinturi, editura Salonul Literar, anul 2019
- revista haiku din Tokyo, ediția mai, 2019
Din anul 2017, realizatoare de emisiuni dedicate poeziei, la postul de radio online Poema.
Crez poetic: Poezia stabilește legătura vitală cu țara mea, permițându-mi să explorez în continuare frumusețea ascunsă a limbii române.
Pe strada copilăriei, amurgul mai înghite o culoare.
În curând, va fi noapte.
Ți-ai pus și azi tăcerea în norii de pe cer,
pe pajiști de cerneală doar un licorn mai cer
să dezmorțească-amurgul organic dintre noi
cu-o lacrimă de sânge în versurile noi.
”ce frumos sunt”
șoptea efeminat un
Narcis modern trăgând cu ochiul
spre geamul murdar al tramvaiului 41
Într-o lume viciată a valorilor obscure,
demonetizăm cultura, ardem tot să iasă fum,
desenăm pe foaie lacrimi și-n cuvinte tot mai dure
personificăm iubirea răstignind-o în volum.
tot mai mult am senzația că urmează să cad
de pe o margine a lumii
pe care nu am explorat-o încă
și toată strădania mea de a ajunge acolo
atâtea intersecții în noapte și nicio lumină
atâtea mașini zgomotoase și niciun om
de prea multe ori m-am oprit
inutil tardiv
casa închisă în globul de sticlă
amintește de
cântecul repetat al unui patefon stricat
sunetul papucilor pe mozaicul învechit
ieri am vândut la licitație primul greier din povestea furnicii
intenția precede întotdeauna culpei
azi am vândut la licitație ultimul greier din povestea furnicii
cerșetoria e interzisă prin lege
într-o cameră mare este un scaun vechi
vântul pătrunde prin geamul spart
de scaunul acesta atârnă o haină uzată
în buzunarele căreia timpul a încremenit
La festivalul cărnii cu uși baricadate
se-ntinde marea șleahtă a celor fără neam,
acolo, pe hârtie se vinde inc-un frate,
din scriptele străine se șterge ce aveam.