Am să zâmbesc atunci
Când sufletul meu plânge
În slaba adiere
A gândului pierdut...
Şi am să plâng atunci
Când inima zâmbeşte
Înfiorată de al sufletului tău
Sărut...
15.03.2013 ....prima mea poezie...
Scrisă fără a-mi căuta cuvintele , dintr-o pornire interioară firească ...este poezia care mă reprezintă .
Adina Velcea - născută în București, stabilită din anul 2002 în Grecia.
Apariții literare:
- antologia Simbioze Lirice 14 , editura Anamarol anul 2015
- antologia Simbioze Lirice 16 , editura Anamarol, anul 2015
- Revista Poezia numărul 2 (80), vară 2017, revistă trimestrială, format carte, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- POEZIA revistă de cultură poetică nr. 1 (83)/ primăvară, 2018, editura: Fundația Poezia
- antologia gogyohka Traiectorii fragile, editura Grinta, Cluj Napoca, anul 2018
- Revista POEZIA nr.4, Iarnă 2018, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- antologia Carmen XXV, editura Anamarol, anul 2018
- revista Poema, editura Izvorul Cuvântului, anul 2018
- antologia haiku Poeme pe o frunză, Editura Art Creativ, anul 2018
- Revista Poezia numărul 1, ediție primăvară 2019, revistă trimestrială, format carte, Director fondator Cassian Maria Spiridon, Redactor-șef Marius Chelaru.
- antologia Labirinturi, editura Salonul Literar, anul 2019
- revista haiku din Tokyo, ediția mai, 2019
- revista Poezia, ediția primăvară 2020, Iași
- antologia Nord-Est Cultural, numărul 2, Februarie 2020, Iași
- revista Orient Românesc, martie 2020, editată în Liban, editor Anca Cheaito (articol despre Iași)
- antologia lirică Metamorfoza, editura Anamarol, aprilie, anul 2020
- revista Cuvânt Românesc de la Madrid, sub egida Uniunii „Lucian Blaga” a scriitorilor și artiștilor români din Spania, mai 2020
Din anul 2017, realizatoare de emisiuni dedicate poeziei, la postul de radio online Poema.
Crez poetic: Poezia stabilește legătura vitală cu țara mea, permițându-mi să explorez în continuare frumusețea ascunsă a limbii române.
Prea multe felinare, prea mulți din cer se-adapă
sau ghiocei tomnatici la tâmple înfloresc,
parfumuri expirate, fără miros, doar apă,
un sufocant colocviu cu tema "te iubesc".
A început să bată vântul
și-a îngropat sub frunze ziduri,
un crivăț mi-a purtat cuvântul
spre crucea celor două scânduri.
Sublima liniște a nopții s-a infiltrat neînțeleasă,
respiră și inspiră gândul, și sufletul îmi e acasă,
acolo unde mor copacii pe brazda neagră de durere,
acolo unde plâng străbunii că noi nimic nu știm a cere
O viață desenată-n grabă,
un curcubeu numit apus,
dureri ce-n palmă încă sapă
un drum al morții descompus,
„nu mă iubești”
am spus
privind asaltul furnicilor de foc
care îmi consumau serotonina
dedicată lui C.D
un copil cu părul creț râde de mine
privește către haina ruptă la poarta ironiei
Poartă tatuate pe coapse mângâierile tale,
aceleași tatuaje complicate care îmi ard pielea,
dureros impregnate de pasiune.
Stigmat al nopților nebune
Nu sunt și n-am să fiu vreodată
o carte scrisă pentru voi,
pun focul meu într-o săgeată
ce-o-ndrept ca fulgerul spre voi.
cântam la două mâini o sonată de Beethoven
pe zidul din fața noastră
se deschidea o scară flexibilă
a unui tempo pierdut
intri la un moment dat într-o stare firească de indiferență
față de agitația particulelor umane din aerul care te sufocă
te întrebi de ce mai lupți să respiri
de ce ai studiat cosmogonii