Condrumeţilor mei din călătoria prin Crimeea
Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeaţă.
Trăsura pare-o luntre săltată pe un val
De pajişti fără margini ce bat, foşnind, la mal,
De insule - atoluri cu flori şi iarbă creaţă.
Amurg... Nu-i nici cărare, în zare - nici un deal,
Zadarnic cat pe ceruri o stea drept călăuză.
Ce luciu-i colo-n nouri ca un cărbune-n spuză?
În Akkerman, pe Nistru, sclipeşte farul pal...
E linişte... Să-oprim, dar... Un fluture aud
Zbătându-se în iarbă, de roua rece ud,
Mişcând pe nesimţite tulpinile plăpânde;
Alunecă un şarpe... E-atâta pace-acum
C-aş auzi din ţărnă chiar vocea ei chemândă...
Dar mână! Cin`să cheme? Nu-i nimeni noaptea-n drum...
traducere de: Miron Radu Paraschivescu
vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu mare drag.
Gerra Orivera
vineri, 07 august 2015
Frumos.Mulțumesc.Gerra.
ALapis
vineri, 07 august 2015