Pe înălţimile de la Turkankut
Vântul de-abia atinge-a catargului vântrea;
Lin, unda clară, pieptul a prins să şi-l ridice
Ca tânăra mireasă purtată-n vis ferice,
Când, de-un suspin trezită, în somn iar va cădea.
Iar pînzele, ca steaguri la cap de bătălie,
Mai picotesc în vârfuri; uşor de tot împinsă,
Corabia se-nclină, în lanţuri parcă prinsă;
Matrozii dorm; drumeţii sunt plini de veselie.
O, cuget! în adâncu-ţi e-o hidră: amintirea,
E un polip ce-ţi doarme-n adânc, de-i cer noros,
Iar când se-nseninează, lungi braţe-ntinde fiara.
O, cuget! în adâncu-ţi e-o hidră: amintirea,
Ce doarme când destinul e crunt şi furtunos,
Iar când e pace-n suflet înfige-ntr-însul gheara.
traducere de: Miron Radu Paraschivescu
vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunat este Rock că acești mari titani se citesc! Și eu mulțumesc!
Gerra Orivera
luni, 03 august 2015
Gerra draga,
poemul e minunat ! Multumesc
rock
luni, 03 august 2015