volumul de poezii "Mickievicz", traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959
Mă ţineţi minte? Mie, prieteni când îmi vin
În gând, ce-au văzut moartea, surghiunul, închisoarea,
La voi mă gândesc, de-asemeni: cu-al vostru chip străin,
Cu dreptul de cetate îmi populaţi visarea.
Azi unde-ţi fi? Rîleiev, al cărui drept grumaz
La pieptu-mi ca pe-un frate l-am strâns, e spînzurat
La stâlpul infamiei, de-al ţarului ucaz;
O, neam ce proorocii-şi ucide, blestemat!
Iar mâna ce mi-ntinse Betsuiev altădată,
Poetul şi oşteanul, din care-a smuls condeiul
Şi arma împăratul, la roabă înhămată
În ocnă, lângă-o mînă polonă, sparge steiul.
Pe alţii cerul poate-i lovi şi mai amar:
Căzuţi poate din ranguri şi 'nalte decoraţii,
Şi-or fi vândut chiar liberul suflet, către ţar
Frângându-se de şale spre a-i intra în graţii.
Sau, răsplătiţi cu aur, în slavă poate-l urcă
Râzându-şi de prieteni ce chinul azi îndură,
Cu-al ţării mele sânge ei mîinile îşi spurcă
Şi-s mândri ca de-un merit că-atât de jos căzură.
De-ajung, dintr-astă slobodă lume de departe,
La voi, în miazănoapte, şi strofele-mi amare,
Aş vrea peste tărâmul de gheţuri să vă poarte
Un zvon de libertate, ca-n primăveri cocoare.
Îmi veţi cunoaşte glasul; cât timp eram în fiare,
Mut mă târam, ca şerpii, tiranul să-l înşel,
Dar sufletul meu faţă de voi n-avu zăvoare,
Nevinovat şi sincer precum un porumbel.
Azi podidi-n lumină veninul din pahar;
Mi-e arzător cuvântul, că dintr-al ţării sânge
Şi plânsul ţării mele sorbii atât amar,
Deci ardă! nu pe voi, ci cătuşa ce vă strânge.
De-ţi protesta vreunul, protestele lui toate
Mi-or fi lătratul unui căţel ce s-a deprins
Atât de mult, să fie la gât cu zgarda-ncins,
Că gata e să muşte şi mâna ce i-o scoate.
traducere de: Miron Radu Paraschivescu
vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.