din volumul de poezii "Mickiewicz" , traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959
În cârd cu cei de-o seamă, cântam şi eu iubirea.
Mă lăudară unii, alţii şoptiră-ncet:
"Numai iubire, jale şi chin e ăst poet,
Nimica alt nu ştie, sau i-o lipsi simţirea.
Un om în toată firea şi copt la minte pare,
La ce se-nflăcărează de parcă-i biet băiet?
Îl dăruiră zeii cu versul de poet
Doar spre-a vorbi de sine în fiece cântare?"
Povaţă grea! Simt duhul sublim că mă inspiră,
Iau lui Alceos lira, iar lui Ursin secretul,
Abia încep şi ceata se-mprăştie cu-ncetul
Şi fel de fel de svonuri în urmă-i se stârniră;
Rup struna, deci, şi-n Lethe îmi svârlu surda liră.
Cum e auditorul, aşa e şi poetul.
traducere de: Miron Radu Paraschivescu
vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag.
Gerra Orivera
vineri, 07 august 2015
Mulțumesc.Gerra.
ALapis
vineri, 07 august 2015