Fierbe țărâna în oase,
piatra-i lipsită de sare,
cuțitul lucește,
lovește adânc
și-i sânge
în levit
și carnea-i tresare,
pe roba din roze
ce proaspăt parfum...
Altarul zidește
altare
din sânge, și-i fum,
jertfa se-neacă în scrum,
iar vinul curge
încet în pahare,
nisipul dorește
Adam-ul adom.
Viața,
O pură-ntâmplare?
Dar cine cârtește
lovește în om
levit, apă și sare.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci