În talpa mormântului,
din noaptea pământului,
argint șters, sună smerit
greierele ostenit.
Sună lin, ca o tăcere
dintr-o veșnică durere.
Când tot ceru-i colb de stele,
scăpărând cu focuri grele,
necuprins, peste pustie,
într-o vreme prea târzie ...
vezi mai multe poezii de: Adrian Maniu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.