Sătulă stă cireada sură, îngenunchiată la fântână;
boi mari, în freamătul de iarbă, închid greoi ochii fumurii,
izbind cu cozile în muște; tălăncile domol se-ngână,
stol, graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării.
Vechi aur picură-n găleată; încovoiată, ziua moare...
Un taur se ridică, negru, în seara galbenă, mugind,
frecându-și rapănul de crucea tremurător scârțîâtoare,
cu un Hristos ce-n zugrăveală se strâmbă schilav, suferind.
vezi mai multe poezii de: Adrian Maniu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.