A iubi toamna, e-un biet pleonasm,
O poartă în cer se-nvârtește neunsă,
Cad, iată, imperii de tulbure frunză
Și totuși se-aude și ultimul basm.
A iubi toamna, e oglindă-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri dansează,
Insecte damnate fac cuiburi în rază,
Speranța renaște în cei suferinzi.
A iubi toamna, neant și refren,
Vin pluguri pământul spre cer să-l răstoarne
Și ultimul fulger, semnat ambigen,
E parcă-un altoi pentru sânge și carne.
Și țipă a pierdere tren după tren
Și mieii duc iarbă uscată pe coarne.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
minunata poezie..multumesc Aurel...
danab
marți, 21 iulie 2015
Si mie imi place.
ALapis
marți, 09 iunie 2015
Incantatoare poezie!!!
Nicholas
marți, 09 iunie 2015
Poetul Adrian Paunescu a definit o generatie, cu cenaclul Flacara si cu versurile sale. Ma bucura sa vad ca pe acest site se urca poezii foarte bune.
iuli.a
marți, 09 iunie 2015