La tine-am ajuns prea târziu
Sătul de atâtea cuvinte,
Sunt gata să uit tot ce știu
Nu vreau nici aduceri-aminte.
Imagini și sunete cad
Și nu le mai pot reproduce,
Cu trupul mă aflu în iad,
Cu sufletul încă pe cruce.
Pe scenă vin demoni limbuți,
Au loc bucurii și răzmeriți,
Dar noi între noi suntem muți
Și merit o dramă și meriți.
Și-aș vrea să-ți vorbesc și observ
Că însăși tăcerea e-o turlă,
Mă biciuie fiece nerv
Ce vrea să vorbească și urlă.
(Copaci fără pădure, 2006)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumiri, domnule Viorel Tgv.!
Adina Speranta
sâmbătă, 29 aprilie 2023