Din nou, probabil, s-a-ntâmplat ceva
În tot mai scunda sângelui cascadă
Și frunzele au început să cadă
A nu știu câta oară-n viața mea.
Îngână surdomuții o baladă,
Sub tragicul refren de cucuvea
Și n-am să pot vreodată număra
Aceste frunze care mor grămadă.
Frunzișul lumii pare-un ceas din turn
Ce varsă, înainte ca să moară,
Întreaga lui morișcă tutelară
Și timpul colorat diurn-nocturn.
În gură și în ochi, și-n buzunare,
Port gust amar de vară care moare.
24 septembrie 2004
(Copaci fără pădure, 2006)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.