Am adormit în zborul peste hău,
Ca personajul reintrat în carte,
Ardea în jur un Univers de său,
Crucificat pe stelele deșarte.
Și-apoi mi s-a făcut un pic de rău,
De parcă mă apropiam de moarte,
Deodată, am visat mirosul tău
Și m-am trezit urlând că ești departe.
(Nemuritor la zidul morții, 2001)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu