Şi iar a venit primăvara,
Şi iar ne minţim că-i frumos,
Şi iar frunzele urcă scara,
Şi-i verde pământul pe jos.
Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi câinii ne-aud pe la stâni,
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atâţia bătrâni.
Dar bine-ai venit, amăgire,
Mai stai, mai durează un pic,
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.
Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud,
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud?
Cu lanţuri legate de glezne,
Oricît de lumină ar fi,
Noi mergem de-a pururi prin beznă,
Mereu nelegitimi copii.
Mereu în aceeaşi clipită
Urât şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită,
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.
Şi iar a venit o părere,
Şi iar va pleca înapoi,
Prea mare impozit ne cere
Că ninge în suflet la noi.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu