Cu sufletul tău plin de roua cea dulce,
Acoperă-mi ochii și gura și rana,
Aici vreau să tac și să mor, blândă Ioana,
Mă legene inima ta și mă culce.
Sunt singur cu tine în veșnica goană
Și casa se-nvârte cu mine, iubito,
Eu rana-mi de-a lumii întregi am izbit-o,
Cu lumea tratez de la rană la rană.
La sufletul tău, ca la templul sihastru
Mă-ntorc și-ntr-un cântec trec viața cu plânsu-mi,
Pe ochii tăi negri trec repede însumi,
Pe negrul tău cer trece-un fulger albastru.
Prea bunule suflet al fetei iubite,
Ascunde-mă bine, vin vremuri cumplite.
(Pămîntul deocamdată, 1977)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.