Altar curat și unică femeie,
Descoperirea mea pentru o viață,
De tine gândul meu nu se dezvață
Și niciun drum al meu nu se încheie.
Aud că lumea vinde cărămidă
Pentru cavouri, ca și pentru case,
Tu, chip al frumuseții credincioase,
Nu sta, ca în niciuna să ne-nchidă.
Eu te iubesc adeseori cu ură,
Că nu mi-ai fost nici mână, și nici soră,
Ci o străină pe care-o adoră
Singuratatea mea, ce nu se-ndură.
Abia te uit, cum ești, când ești fierbinte,
Și mai fierbinte mi te-aduc aminte.
(Repetabila povară, 1974)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.