Balada lui Ilie de la sculărie - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaş,
ca să-i intre-n v oie, le făceau pe toate.

Vizitând străinul secţiile lor,
s-a oprit deodată şi cu bucurie
arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuşi, peste poate,
şi l-au pus pe listă neîntârziat
ca să plece grabnic în străinătate.

A ajuns la Roma c-un autobuz,
După ce un vameş, fir-ar el să fie,
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,
i-a tratat amabil c-un pahar cu apă
şi era şi dânsul foarte fâstâcit,
neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.

Dar ca orice papă, a găsit un drum
Şi pe unul gureş, vocea lui mlădie,
l-antrebat c-un tandru scârţîit postum:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Observând acestea, cei îndrituiţi
care mersul lumii zilnic îl veghează
s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ
să-i organizeze şi o mică pază.

Când erau la papa, Doamne, ce necaz,
unul dintre paznici leşină afară,
medicii de gardă îl făcură treaz
şi motivul bolii toţi îl căutară.

“Poţi cumva şi nouă tu să ne explici
cauza din care ai cazut în luptă ?”
“Domnilor v-aş spune: cum stăteam aici,
încordat în veghea asta ne-ntreruptă.

A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suită mare şi cu protocoale,
m-am retras în umbră spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.

Când am auzit-o cu cât interes
îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie
cine-i bâtrânelul purtător de fes
de lângă Ilie de la sculărie !”



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.