Eu ți-am mai scris acestea toate
De multe, foarte multe ori,
Cum se trimit de sărbători
Banalități pe illustrate.
Și toate par perfect normale
Așa banale precum sunt
Până în clipa tristă când
Ele se-mprăștie pe cale.
Iubita mea, ce-ți spun eu ție
E un nimic aproape bun,
Dar ce-ai să simți când n-am să-ți spun
Și ce va fi când nu-ți voi scrie?
Tu să mă ierți că n-am cuvinte
Ca alt limbaj să construiesc,
Limbaj ceresc și pământesc,
Iubirea mea s-o pot cuprinde.
Dar nu mai am la îndemână
Decât acest limbaj uzat
În care toți s-au exprimat
Și toți au scris cu-aceeași mână.
(Într-adevăr, 1988)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.