Bătrân de-atâta lună - Adrian Păunescu
Adăugat de: viorel tgv.

Am scris în tinerețea mea nebună
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
„Albit și alb, bătrân de-atâta lună”.

Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
„Albit și alb, bătrân de-atâta lună”.

Vai, podurile peste râu răsună
De-atâta alb halucinant din cer
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
„Albit și alb, bătrân de-atâta lună”.

Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
„Albit și alb, bătrân de-atâta lună”.

Adrian Păunescu
7 februarie 2004



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

As putea trai dar....
Radu Covac
sâmbătă, 06 octombrie 2018