Bătrîni de toate cîte ne-au premers,
Ne-am întîlnit degeaba pe o pernă,
Puteam să cînt și să te fac eternă
Și să-ți îngheț piciorele în mers.
Dar poate tu, labilă, tristă, ternă,
Veneai la focul meu c-un foc invers
Și te puteam ucide cu un vers,
Ca o rafală vie de lucernă.
Bătrîni ne-am întîlnit, nefericito,
Aproape plîng acele zile gri
Cînd tu plîngeai că nu te pot iubi
Așa cum tu și umbra mi-ai iubit-o.
Dar eu, deloc iubindu-te pe tine,
Știu că-i mai mare jalea ce-mi revine.
(Manifest pentru sănătatea pămîntului, 1980)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.