Tu ești ce ești acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi deplin
Și care s-a născut să te constrângă
Și să te facă fericită-n chin.
Nu-mi semeni, dar îmi ești întreaga viață,
Ești taina-n care lent am să dispar,
Ești inima al cărei ritm mă-ngheață,
Bătând tot mai adânc, dar tot mai rar.
(Repetabila povară, 1974)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.