Bocet pentru Tatiana - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Se-aliniază ştirile atroce
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne cum, peste această voce,
Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate,
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
Şi taxe pentru ea ni se şi cer.

De-a-ndoaselea e rânduit destinul,
E greu şi pe pământ, şi sub pământ
Şi între noi ne măcinăm continuu
Şi nimenea nu e de neînfrânt.

De-un timp încoace, farsa ne îngână,
În permanentă stare de război,
Purtăm în palme propria ţărână
Şi ne mirăm că seamănă cu noi.

Şi, Doamne, se acutizează rana
Şi te-am ruga, ai grijă, dacă vrei,
S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pământ de flori pe vocea ei.

Pe-aici, e o dezordine cumplită,
Mor tineri mulţi şi îi petrec bătrâni,
E, poate, cea din urmă reuşită
A Mioriţei scăpătând la stâni.

Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
Furtunile au dărâmat păduri
Şi merge în pământ această voce,
De ce de ea nu vrei să te înduri?

Învaţă însăşi ploaia să murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune „Taci",
Copacii rătăcesc fără pădure,
Pădurea moare fără de copaci.

07.08.2009



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.