La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărțim în mici felii de pâine
Și ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.
Nu-i cauză și nu e nici efect
În toată încleștarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.
Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Și-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Ești binele, precum ești răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.
Mă calci pe nervi și mă înnebunești,
Ai să mă faci, fierbinteo și rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărătești
Să-ți nimeresc gâtlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut în cioburi și ruine.
La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotrivă,
Dar eu mă tem să nu gșsim motiv
Pentru o despărțire relativă.
Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu niște ochi de gheață
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurta despărțire de o viață.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Probabil cea din strofa cu înjuratul, nu pot schimba acel vers,cu toate ca e usor de gasit altceva, ceva ca un juramant,dar nu sunt autorul.
Nu-i bai,sensibilitatea ta poate fi luata in consideratie.
Cu stima
ALapis
duminică, 14 iunie 2015
Cat de frumos si cat de clar ...Eu am ezitat s-o postez din cauza unui vers ...
Ma bucur ca ai facut-o tu !
Adina Speranta
duminică, 14 iunie 2015
O placere sa-l citesc pe Paunescu. va multumesc tuturor
sorin
vineri, 12 iunie 2015