Tu mă faci și să sufar, și sînt fericit,
Și-i dai inimii dor să reziste
Să iubesc nebunia că noi ne-am iubit
Și să scriu capodopere triste.
Semnul Polului Sud, semnul Polului Nord
Toarnă țurțuri în mâinile mele
Tu mă faci să reintru-n adîncul acord
Dintre fiare, și plante, și stele.
Tu mă faci să emit natural armonii
Și să cadă statui într-o rînă,
Ca eu însumi să văd cum aș fi de n-aș fi
Și ce fel de destin ma îngînă.
Tu mă faci să te țin într-un braț paradit
Și tămadă să-mi fii pentru rană,
Chirurgie de foc, cu un dulce cuțit,
În condița noastra umană.
Te vei stinge și tu, mai curînd, mai cîndva,
Vanitoaso și totuși umilo,
Ai să fi ce ești azi, capodopera mea,
Și o tragică Venus din Milo.
(Manifest pentru mileniul trei, vol. II, 1986)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.