In ultimele zile ale iubirii noastre,
Eu îți spuneam cuvinte și tu, cu ochii uzi,
Păreai neputincioasă și să le mai auzi
Și mă temeam să caut sau să presimt dezastre.
Și-n noaptea dinaintea plecării spre niciunde
Eu îți strigam că ninge, plângând la telefon,
Și-aveai atâta pace și viitor în ton,
Că nici acum nu bănui că te puteai ascunde.
Nu cred că are dreptul o dragoste să moară
Ca între două bestii, tăcut și indecent,
Și fără un adio și un avertisment,
Și fără o urare de drum, elementară.
Aștept să-mi spui că suntem, atunci când ai să suni,
Ori eu, ori tu, ori ambii, la casa de nebuni!
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos poem a lui Paunescu...
mihai
joi, 04 iunie 2015
Mii de multumiri Aurel. O poezie foarte frumoasa
maria
joi, 04 iunie 2015