E-un cireș, cireș sublim,
Care ne-așteaptă să-i fim hoți,
Să-l jefuim,
Noi, voi, ei, toți.
Nu-i loc pentru iubire pe pământ,
Ofelia pe ape s-a-necat,
Actorii joacă Hamlet, rolul sfânt,
Sub zodia fatalului păcat.
Veneam din țară-n țară spre a mea,
Dar undeva, nici nu mai știu precis,
Un vameș îmi ucise poza ta,
Iubirea e un lucru interzis.
Dar tu, iubirea mea, poți să și mori,
Eu te păstrez întreagă, ochi și nervi,
Degeaba te tot vând neguțători,
Sclavia lor n-ai vreme s-o observi.
De gen neutru e acest destin,
Care pe oameni vrea să-i țină reci,
Dar noi, în masculin și feminin,
Ne împărțim, ne-om împărți în veci.
Iubirea e-o anexă pentru mulți,
Rulota unei vesele mașini,
Dar noi, sălbatici, tineri și desculți,
Ne vom iubi, trecând prin foc și spini.
Iubirea nu e târgul indecent,
În care dăm ce ni se dă-napoi,
Legalizați, în orice parlament,
Această conspirație în doi.
(Cartea Cărților de Poezie, 1999)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.