Ca un clopot de gâtul unei oi
Aşa atârnam eu de sânul sfânt
Al mamei mele, în al doilea război,
Când s-a petrecut împrăştierea românilor pe pământ.
Ca un clopot de gâtul unei oi
Şi mama mă ţinea să nu precuvânt,
Căci veneau armatele străine peste noi
Să ne ia popor, să ne ia ţară, să ne ia pământ.
Ca un clopot băteam într-o tragică turmă,
Ce-am aflat şi ce-am plâns mă ajunge din urmă.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.