Bat clopotele cântând Reîntregirea
Și sufletul ia foc în clopotari
Întâi Decembrie ne e Unirea
Și strălucirea României Mari.
Mihai Viteazul intră-n catedrală
Și are harta Daciei în mâini
Într-însul Burebista se răscoală
Și-apoi pe vatra lui se nasc români.
Și iar începe clopotul să bată
Și sângerează sutele de ani,
În osul nației se-aude-o roată
Mușcând din Horea, Cloșca și Crișan.
Și iar la Alba-Iulia ni-i flancul
Pe care ardem și ne batem toți
Când dinspre Apuseni răsare Iancu
Ca un Iisus Cristos cu chip de moț.
Dar e un an care nicicând nu trece
Un an pe care-n veci îl vom dori
O mie nouă sute optsprezece
Al nostru an de fiecare zi.
Ne fie el de-a pururea An-Noul
În lupta cu problemele de azi,
Cântăm din Alba-Iulia Eroul
Pe Reîntregitorul cel Viteaz.
Cât flamura roș-galbenă-albastră
Ne este prag și steag și ideal
Veniți, Români, veniți la Mecca noastră,
Veniți la Alba-Iulia-n Ardeal.
(Manifest pentru mileniul trei, vol. II, 1986)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.