Dulce, galbenă lumină
Cum şi eu bălaie-eram,
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...
Aş muşca-o, dar mă doare,
Mă cuprinde-un fel de jind,
Şi acum, când trece anul,
Parc-o simt îmbătrânind.
Galbenă gutuie
Dulce, amăruie,
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!
Mama mea n-avea nici globuri,
Nici beteală şi nici stea,
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea.
Mi-a pus mama o gutuie
În fereastra dinspre drum
Şi o văd că luminează,
N-am puterea s-o consum.
Parcă are-n ea ceasornic
Şi al mamei plânset sfânt,
Luminează şi se stinge
O gutuie pe pământ.
Luxul mamei cel mai mare
Când copii ne mai simţeam
Era pâinea de pe masă
Şi gutuia de la geam.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.