Ne căutăm mereu spre-a ne zdrobi,
Cu-ntâiul pas, ca și cu ură primă,
Gata mereu de dragoste și crimă
Și doldora de noapte și de zi.
Tot cheful de-a trăi ni se reprimă,
În toiul dimineților pustii,
Când, față de părinți și de copii,
Intrăm în slujbe ca în altă climă.
Și de n-ar fi aceste frenezii,
Această joacă-n gol, această mimă,
Când ne-am vedea, desigur, ne-am sfârși.
Gata mereu de dragoste și crimă,
Mereu mai lași cu cât vom îndrăzni.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.