Cuvânt cu chip - Adrian Păunescu
Adăugat de: viorel tgv.

Dacă-aş avea cuvintele pe limbă
Cum am iubirea-n inimă, ţi-aş spune
Că eşti-prea-dulcea-mea-deşertăciune
Care cu alta, pururi, nu se schimbă.

Cât de limbut sunt eu, în restul vremii,
Aşa tăcut îţi dau ocol în lume,
Parcă mă tem să nu mi se consume
Cuvânt şi gând ca dublele la remi.

Eu care spun cuvinte în neştire,
Deodată, văd că - de atâta vreme -
Plămânii mei, ca şi când mult s-ar teme,
Mai au numai curajul să respire.

Când voi vorbi, întregul gând spunându-l,
Cu chip cu tot se va urni cuvântul.

Adrian Păunescu
(„Repetabila povară”, 1974)



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.