De ce aș prelungi această comă,
De ce cu voia să accept să mor,
Când tu te joci cu viața mea, fantomă,
Și mă expui rușinii tuturor?
Ai devenit vulgar-autonomă,
Am niște răni, dar parcă nu mă dor,
Mai ninge, nu mai mult ca o aromă,
Din iarna de coșmar a unui dor.
Încet, încet te uit ușor.
30 august 2004
(Un om pe niște scări, 2006)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.