Acest cadavru este fostul Noe,
Care-a salvat idei, orgolii, specii,
Pe Noe jur acum, pentru toți vecii,
Că pentru a iubi eu nu cer voie.
Ci nu mă umili, amară lume,
Nu-mi cerceta conștiința și cearceaful,
Că te blestem să se aleagă praful
De tine, de-al tău drum și de-al tău nume.
Iată-l pe Noe, podidit de viermii
Pe care i-a salvat, salvând și lumea,
Tu, lume, ce-ai gustat deșertăciunea,
De ce mă dai cu capul de toți țărmii?
Nu simți că, dacă pier, te las săracă,
Doar poruncind cuvintelor să tacă?
(Pămîntul deocamdată, 1977)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.