Să știți că eu n-am să mai falsific trecutul meu
Și n-am cum să mai dau înapoi.
Eu când am făcut o declarație de dragoste,
Parcă am făcut declarație de război.
Dacă nu izbândeam în iubire, era moarte,
Nu concepeam o altă împărțire decât la doi.
Eu, când am făcut o declarație de dragoste,
Parcă am făcut o declarație de război.
Și-acum sunt la fel.
Îmi păstrez trăsăturile.
Stupul meu mai trimite către voi
Câte-un roi,
Dar fiți atenți
Că eu, și când fac o declarație de dragoste,
Parcă fac o declarație de război.
Dacă zic: te iubesc,
Asta sună a ordin
Și-n fața femeii
Ce măreț mă-ncovoi.
Vă iubesc și vă rog să primiți
Această declarație de dragoste
Ca pe-o declarație de război,
Dac-ar rămâne iubirea
Singurul lumii război.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ce rost mai avea să rămână avertizarea dacă ai schimbat poezia sau trebuiesc lăsate comentarii care nu-și au rostul de dragul de a rămâne orice? Nu era nevoie să îmi mulțumești, sunt învățat cu nemulțumirile...:)
ALapis
duminică, 19 iunie 2016
Aurel , am schimbat poezia și văd că între timp ai șters avertizarea pentru care vroiam să îți mulțumesc. Asta e...eu am ținut cont de ea.
Dana, Critic Blind...Mulțumesc la rândul meu pentru iubirea voastră pentru Păunescu. Cu drag!
Adina Speranta
duminică, 19 iunie 2016
ce versuri...
multumesc Adina pentru postarile din Paunescu!
cu drag,
danab
duminică, 19 iunie 2016
Și voiam să-ți trimit
Ochiul stâng , cu sprânceana,
Dar acum suntem chit,
Ești cutit și sunt rana.
Mulțumesc Adina...pentru dragostea de Păunescu...
Considerație...
CRITICUL BLIND
duminică, 19 iunie 2016