Când te iubeam, când mă iubeai,
Era, într-adevăr, ușor,
Puteai să mori, puteam să mor,
Trăiam cu-o chiflă și cu-un ceai.
Ce gest impardonabil, vai,
Căderea noastră în decor,
Intrarea-n bârfa tuturor,
Să am orgolii și să ai.
Să fiu același nu mai pot,
Să fii aceeași nu mai poți,
Nici dacă-am fi niște roboți,
N-am fi în stare de-un înot
Prin smârcul ăsta idiot,
Unde se-nvârt, zadarnic, roți.
8 decembrie 1997
(Tragedia națională, 1997)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.