Mărturisesc a fi-ncercat să scap
De gândul despre ea, care mă doare,
Am luat tot felul de liniștitoare,
Dar nu mi-a fost prielnic nici un hap.
Alerg și scriu, între galop și trap,
Am sângerat albastru în ninsoare,
Am fost la cunoscuți, la fiecare,
Să fiu în stare să mi-o scot din cap.
Și m-au asediat femei frumoase,
Dar, să ridic privirea, mi-a fost greu,
Sunt ale altora, așa simt eu,
Și carnea lor cât de străin miroase.
Dar ce-aș putea să fac, în clipa tristă,
Când aș afla că ea nu mai există?
24 ianuarie 2003
(Din doi în doi, 2003)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
... minunatã
Igor A.
joi, 22 august 2019