Ești noaptea mea... - Adrian Păunescu
Adăugat de: ALapis

Ești noaptea mea de taină și nădejde,
ești frunza mea de negură și verde,
m-aș pierde însumi de, cumva, te-aș pierde
și te iubesc și sufăr pe mutește.

M-aplec în fața ta ca suferindul
în fața doctorului ce-l salvează
accentul cade-anapoda în frază
mai vechiul adevăr nemaigăsindu-l.

Ești noaptea mea: te recompun din șoapte,
mă dărui umbrelor amândurora
cuvintele ne sunt aproape fapte,
tu-mi esti iubita, mama, vârsta, sora;

sunt miazaziua, ești amiazănoapte
apune soarele; te-aștept; e ora.

13 iunie 1978



vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.